Incotro???

Da-mi o sansa

In viata asta, putem face multe. Dar daca nu ni se ofera o sansa, nu putem face nimic. Conteaza mult sa iti intinda cineva o mana... sa iti ofere un sprijin... Viata e simpla... depinde cine ne tine de mana.

Copilarie

Ce gust are copilăria voastră?  Copilăria mea are gustul roşiilor. În copilărie am locuit undeva la ţară unde vara părinţii mei cultivau…tomate. Şi eu îi ajutăm să le culeagă, să le şteargă şi să le aşeze frumos în lădiţe. În fiecare zi de vară mâncăm cel puţin o roşie. Nu făceam naparat salată. Alergăm prin grădină, îmi culegeam câteva, mergeam fuguţa înapoi până la fântână, le spălam şi apoi în bucătărie le tăiam pe jumătate şi presărăm puţină sare. Şi le mâncam goale, fără pâine. Şi vă zic, roşii mai bune ca atunci nu am mai gustat niciodată.
 
A ce sună copilăria voastră? A mea sună a clopoţei. Ştiţi planta aia care creşte în zona de câmpie, are o tulpină tare şi nişte zorzoane cu petale mici verzi agăţate de ea? Şi dacă le desprinzi aşa uşor, fără să le rupi de tot, şi apoi o zdrăngăni la ureche se aude aşa, ca un clinchet?  Am căutat imagini pe google, dar nu am găsit-o. Probabil se numeşte altfel. Dar noi aşa îi spuneam: clopoţei. Şi acum când o mai găsesc crescută prin iarbă, rup una şi o fac să sune. Cred că nicio melodie nu îmi aminteşte mai mult de anii de demult ca sunetul clopotelului.

Timpul... in esenta ortodoxa

Departe de mine sa am aici o definitie stiintifica sau chiar filozofica a timpului. Timpul este un fluviu imens care duce cu el evenimentele din universul nostru. Timpul are o singura directie. El nu se mai intoarce niciodata. El este valabil ca un efect al miscarii( transformarii) materiei in univers. Este masura Lui Dumnezeu pentru tot ce este trecator. Prin el Dumnezeu masoara transformarea intregii materii. Pentru noi oamenii de pe pamint , timpul este o masura a calatoriei noastre terestre.In timp parcurgem orice eveniment de pe aceasta planeta. Ce trebuie sa retinem este ca timpul ne forteaza la anumite situatii pe care nu le mai putem schimba. Orice fapta pe care ai facut-o nu mai poate fi anulata, nici modificata. Timpul nu se mai intoarce inapoi. Nu poti sa experimentezi acelasi eveniment de doua ori. Fiecare " celula " a timpului este umpluta cu evenimentul pe care il oferi in succesiunes lui si atit. Regretele nu pot schimba nimic. De aceea grija noastra este " Cu ce umplem celulele timpului?.
Biblia are un alt cuvint care exprima scurgerea evenimentelor in timp.Cuvintul este " vreme ". Se pune mare accent pe neputinta omului de a schimba un eveniment deja produs . Vremea este un punct in timp , o celula a timpului, in care ceeace ce operezi ramine pentru totdeauna si nu se mai poate schimba. De aceea Biblia ne indeamana prin apostolul Pavel : " Rascumparati vremea caci zilele sint rele ".(Efeseni 5:16). Adica sa consideri timpul ca o investitie pretioasa si de loc din abundenta. Timpul este cel mai delicat element al vietii pe care trebuie sa-l folosesti cu inteleptciune. Multi oameni risipesc timpul. Mai tirziu ar avea nevoie de el dar nu mai este valabil pentru ei. Timpul ne masoara instabilitatea noastra in acest univers. Timpul este usa divina care ne este deschisa sa intram in vesnicia lui Dumnezeu. Biblia ne invata ca timpul nu ne este la dispozitie . De el trebuie sa ne agatam cumva. Singura clipa in care putem sa folosim timpul in favoarea noastra este prezentul. Trecutul nu se mai poate schimba, iar viitorul nu il cunoastem . Presentul este al nostru, si dupa cum va dati seama este scurt. Biblia ne indeamna sa ne apropiem de Dumnezeu cind este inca prezent. " Astazi daca auziti glasul Lui nu va impietriti inimile !."(Evrei 4:7 ). Cuvintul " astazi " exprima prezentul pretios care este doar o mica particula a timpului pusa noua oamenilor la dispozitie de catre Dumnezeu. Sa il folosim cit mai eficient spre beneficiul nostru. Incorporati in structura timpului nu Dumnezeu " trece de noi" ci noi " trecem " de El. Timpul lucreaza pentru noi numai atunci cind acceptam ca Dumnezeu sa ne invete cum sa-l folosim. Cind Dumnezeu se apropie de noi atunci este prezentul potrivit si nu altadata. Dumnezeu ne indeamna si astazi prin gura proorocului : " Caci El (adica Dumnezeu ) zice:" La vremea potrivita te-am ascultat , in ziua mintuirii te-am ajutat. Iata ca acum este vremea potrivita, iata ca acum este ziua mintuirii."(2 Cor. 6: 2). Observam ca vreme portivita, timpul accesibil pentru noi este" acum ", adica numai si numai timpul prezent.
Omul si-a pierdut sensul timpului. Din pricina pacatului omul numai are puterea de a cunoaste vreme potrivita pentru el. Biblia ne spune ca a ajuns mai prejos decit animalele. " Chiar si cocostircul isi cunoaste vremea pe ceruri; turtureaua , rindunica si cocorul isi pazesc vremea venirii lor ; dar poporul Meu nu cunoaste Legea Domnului ." ( Ieremia 8: 7).
Daca vrei sa devii din nou o fiinta deasupra animalelor tu trebuie sa ai abilitatea evaluarii timpului. Cu tristete trebuie sa recunoastem ca majoritatea oamenilor sint tot mai iresponsabili cind este vorba de folosirea eficienta a timpului. Omul iroseste in viata sa mult timp pretios. Iti dai seama de lucrul acesta cind este prea tirziu si nu se mai poate face nimic. Un lucru este sigur. Singurul lucru eficient care ti-a mai ramas sa-l faci in prezentul timp accesibil pentru tine este sa-L cauti pe Dumnezeu cita vreme se poate gasi. Astfel este indemnul proorocului Osea :" Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploaie mintuire ". ( Osea 10:12). Nu fi ignorant al timpului. Este pretios. Foloseste-l cu intelepciune !.

Home

Uneori

''Uneori, defapt deseori, aceasta lume ma dezgusta''

Tristete

Nu înţeleg de ce îmi vine greu să scriu despre stări prin care am trecut de atâtea ori.

Cel mai rău îmi pare, de fapt, că ele nu pot fi descrise şi surprinse în esenţa lor.

Pentru a le înţelege, trebuie să treci prin ele. Şi aici, există anumite etape de parcurs.

Am fost întrebată acum ceva timp dacă aş alege fericirea eternă desigur dacă acest lucru ar fi fost posibil, ţinând cont şi de faptul că toţi căutăm fericirea pe parcursul vieţii – cel puţin aşa îmi place să cred.

Da, aş alege fericirea. Însă nu eternă. De ce? Ar însemna să învăţ să uit sentimentul de melancolie şi tristeţe, şi nu vreau. Nu vreau doar una singură în viaţa mea.

Le vreau pe toate cele trei, şi pe celelalte care mai rămân. Mi-ar fi dor de ele.

Parcă aş pierde ceva din mine, şi aş înceta a mai fi eu. Şi da, zâmbetul celui care suferă e mai dureros decât lacrimile celui care plânge…

Cred că totul în viaţă ar trebui să se găsească în mod ponderat, pentru a se stabili un anumit echilibru al lumii. Dacă nu se găseşte, atunci ar trebui ca noi să facem tot posibilul ca să se găsească.

Să fie vorba şi aici de alegere?

Poţi afirma că trist eşti când alegi să nu fii fericit, şi că de fapt, noi suntem cei care alegem să vedem partea urâtă a lucrurilor pentru a ne pune în postura de victime? 

Poezie simpla

Ai suferit şi ai dreptate

Să nu mă fi crezut…
Am suferit şi trebuia
Să fiu mai precaut!
De-atatea ori zadarnic
Mi-am dat la iveală
Şi sufletul, şi visul…
A fost doar o greşeală!
Să fiu la fel ca ceilalţi,
Să fiu un mincinos,
Se pare că e calea
Spre un real folos…
"Să fii închis în tine!"
Striga Omar Khayamm,
Şi câtă dreptate…
Eu, prostul, nu credeam!
Credeam în vise moarte,
În doruri şi iubire,
Speranţelor deşarte
Dând drept de fericire…
Acum smerit mă chinui
Cu faţa la altar
Să moară-n piept visarea,
Să fiu ferice iar!
Că-n astă omenire
Iubire dacă porţi,
Sortit eşti la durere,
La cruce să îţi porţi…
Dispari, sinceritate,
Tu du-te în abis,
În hăuri de uitare,
Ucisă dinadins!
Dispari, dulce visare,
Tu, sufletul curat,
Nu-i loc pe astă lume
La visul ce-ai visat!

Oameni falsi

Superficialitate vizibila, falsitate sufocanta… asta intalnesti la fiecare pas. Insa, cel mai dureros este cand dai nas in nas cu falsitatea celor in care ai crezut. A fi deschis si loial intr-o lume plina de rautate si falsitate este cel mai mare rau pe care ti-l poti face singur. Traim intr-o lume in care oamenii falsi sunt apreciati, in care sufletul oamenilor de bun simt este calcat in picioare. O lume in care oamenii mint, te induc in eroare si nu sunt ceea ce vor sa para! Comunicarea cu astfel de oameni nu poate fi decat o comunicare falsa. Ei vor sa faca o impresie buna in scopul de a-si atinge unele interese. Duplicitate, falsitate, fatarnicie, minciuna, perfidie, prefacatorie… toate astea, pentru ce?

Minciuni

''Ce utila e arta de a minti, la timpul potrivit ''

Tradari

Ai fost tradat vreodata? ce gust are tradarea cand esti tradat si ce gust are cand tradezi? Nu-i asa ca sunt diferite? cand am tradat am simtit vinovatie, cand am fost tradata am simtit furie, frustrare,deznadejde, apatie,s.a.Concluzia : mai bine sa tradezi decat sa fi tradat.Decat sarac si bolnav, mai bine bogat si sanatos, nu-i asa?

Prietenii adevarate

Daca pana la sfarsitul vietii realizezi ca ai un prieten adevarat, poti fi fericit”
Mereu vedem doar partea rea a lucrurilor, unii sunt atat de complexati de defectele lor, incat nu mai reusesc sa isi vada calitatile. Pana acum imi placea sa citesc articol acesta pentru ca vedeam decat partea neagra a lucrurilor. Vedeam falsitatea din oameni, dar nu ii vedeam pe cei ce erau sinceri. M-am decis sa descriu si cum arata un prieten adevarat, pe care de astfel l-am intalnit de cativa ani si nu am aratat niciodata atata multumire pe cat ar fi trebuit.
O sa ma axez pe partea de amicitie dintre noi. Ce inseamna un prieten adevarat si cum este el pentru mine? In primul rand cred ca o prietenie adevarata este mult mai reala si mai stabila intre un barbat si o femeie. Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Am destule prietene, pe care le consider adevarate, insa este stiuta treaba ca intr-un grup de fete mereu apar certuri, barfe, nelamurire. Cu toate astea ne acceptam asa cum suntem (uneori nu). Prietenia adevarata dintre baieti? Nu cred ca ies baietii la suc pentru a vorbi despre suferintele din dragoste. La varste mai mici ies la fotbal, apoi la bere, apoi la femei. Prietenie poate in sensul ca nu isi impart femeile. Asa cum spuneam, prietenia adevarata, dar si durabila poate fi intre un baiat si o fata, sau mai tarziu intre familii, acelea devenind cu adevarat prietenii.
Cum decurge prietenia dintre un barbat si o femeie? Destul de simplu! La inceput trebuie sa existe amuzament din plin, pentru ca ambii sa se simta bine unul in preajma celuilalt. Dupa multe luni de povestit si ras pe seama intamplarilor celuilalt, o data si o data apare un moment mai dificil in care este testata oarecum increderea ei/lui. Dupa ce este depasit si acest moment, apar confesiunile in lant. Ore in sir de vorbit, contraziceri pe fiecare tema, dezbateri, orgolii (desi orgoliul nu este deloc bun, intr-o prietenie, cel putin la inceput, ajuta pentru sugerarea lucrurilor pe care le acceptam si pe care nu), cadouri sadice, intalniri pline de emotii. Prietenia adevarata poate avea celebrele si banalele 3 calitati: incredere, iubire, sinceritate. Sunt de acord si tin sa le respect, dar este nevoie de mai mult, este nevoie si de condimente, de intamplari, de certuri, de impacari, de a avea o problema si sa stii din start numarul pe care il apelezi, de a fi fericit si a incepe sa scrii mesaj sa povestesti ce s-a intamplat. Sa nu te jenezi sa ii spui ca saptamana asta nu ai bani, sau ca in copilarie luai bataie de la parinti. Sa treaca orele pe nenumarate, iar cand te uiti la ceas, sa nu iti vina sa crezi cat de repede a trecut timpul. Un prieten adevarat nu e niciodata ocupat cand il suni, si nu e niciodata liber pentru altii cand tu ai nevoie de el. Prietenia nu inseamna acea aducere aminte de un numar de telefon, la care apelezi doar ca ti-ai adus aminte dupa nu stiu cat timp ca i-a trecut ziua. Prietenia inseamna sa pornesti de jos, de la simple si pure sentimente, sa ajungi la cele mai intalte si mai deosebite. Pot spune ca este cel mai maret sentiment sa te gandesti ca ai un prieten adevarat, care oricand s-ar sacrifica pentru tine, desi stii ca nu ii vei cere niciodata vreun sacrificiu.
Iar pentru cei ce cred ca au prieteni adevarati, dar nu sunt prea siguri sa se gandeasca bine:”Daca ati fi doar voi doi, singuri pe un vapor care s-ar scufunda, si ati avea doar o singura veste de salvare, ti-ar fi dor de prietenul tau?”

Lacrimi

Sa plang, sa nu plang? Imi amintesc mereu de sfatul tatalui meu care imi spunea ca doar atunci cand o sa simt ca nu mai pot -sa plang, sa plang si iar sa plang. La fel de bine imi amintesc si continuarea: tu o sa poti mereu… Deci nu o sa plang niciodata. Imi amintesc si de indemnul mamei care imi spunea ca cel mai bine in viata ar fi ca lacrimile mele sa curga doar in cinstea mea, dar doar atunci cand nu se speria de gandul ca as deveni insensibila si egoista, asa cum nu ma educase ea.
Imi amintesc si cuvintele de consolare ale celei mai bune prietene care imi spunea ca pot sa fac balta de lacrime sub mine, dar sa nu fie balta dedicata “prostului”, cu trimitere directa catre iubirea care te face sa suferi si care nu se poate numi decat iubire de dragul iubirii. Din cand in cand insa, fara sa se exagereze cu batistele, cu lacrimile folosite pe post de manipulator, cu durerile de cap sau cu acumularile de frustrari, lacrimile ajuta la consolidarea sistemului psihic, la eliberarea de tensiuni si la spalarea de suflete. Este demonstrat stiintific, am vazut intr-un documentar. Si apoi, este… uman, asta am vazut-o uitandu-ma in jur. Daca nu avem lacrimi, atunci ce mai avem? Intr-un secol care se vrea puternic si nu se vrea a plange, intr-un secol in care se vorbeste numai despre beneficiile rasului, lacrimile ne arata ca suntem umani, sensibili, ca avem un suflet care inca stie sa fie slab si sa se induioseze. Un suflet caruia pur si simplu ii pasa…
Lacrimile? Sa curga, sa nu curga? Cred ca tocmai am comis-o. Lacrimile mele tocmai au curs rau de tot. Am incercat intotdeauna sa le impiedic sa se prelinga, dar atunci cand nu am mai putut sa o fac, Doamne, cat de bine a fost… Ce usurare! Si nu am varsat mai multe lacrimi decat cerneala pentru ca au cazut pe tastele de la laptop. Azi a fost insa una din zilele in care nu am mai putut. Am facut ceea ce uitasem de mult sa fac. Am plans. Mult si bine.
Nu m-am putut abtine si am spus povestea lacrimii tale, a lacrimii mele, a lacrimii psihologice, a lacrimii picata dintr-un suflet care nu mai poate, a lacrimii autentice, a lacrimii care nu mai are astampar, a lacrimii care vrea sa cada, a ochiului care vrea sa o opreasca si a lacrimii care se rostogoleste in ciuda sfortarilor inutile ale ochilor. Este povestea nervilor intinsi la maxim, este momentul suprem de relaxare, momentul in care dai un sut lumii, optimismului si fericirii inautentice. Momentul in care te simti fantastic de bine si plangi cu zambete, razi cu lacrimi. Este povestea fericirii si a suferintei, a lacrimilor care alina si a lacrimilor care insenineaza.

Viata chiar este frumoasa... asa simpla.

Unii dintre voi deja si-au largit narile a dispret doar citind titlul. Pentru ca simplu inseamna neaparat prost, inferior si lipsit de profunzime. Iar oamenii simplii sunt negresit oameni cu o lipsa.

Desi dimpotriva, oamenii simpli sunt cei multumiti de viata, de partenerul si de dorintele lor. Asa simple cum sunt ele.

 

Ei sunt oamenii care au intalnit alti oameni simpli cu care s-au casatorit si alaturi de care sunt fericiti tot restul vietii, desi iubirea dintre ei (daca a existat vreodata) a murit in liniste dupa vreo 2-3 ani, fara vreun sunet sau vreo zvarcolire, asemeni unei lebede mute.

 

Ei sunt oamenii fericiti sa faca un copil pe care sa il creasca simplu, fara drame sau surprize.

 

Oamenii simpli sunt cei fericiti sa aiba o casa, o masina (sau 2) si cateva vacante frumoase. Oamenii care isi doresc pace pe pamant, respect in trafic, un job bine platit si mai presus de toate, o existenta linistita.

Oamenii care nu au insomnii, care nu sunt rascoliti de nelinisti, oameni pe care tacerea noptii nu ii face sa isi faca bagajele si sa fuga cat mai departe.

Ei sunt cei speriati in schimb de somaj, saracie, boala si ura. Oamenii ingrijorati de ratele platite bancii, de vopseaua zgariata a masinii, de amenintarea unei crize financiare sau a unei inundatii. Oamenii infricosati de lucruri rele, de oameni prosti, de urat si mizerie.
Oamenii simpli sunt cei fericiti sa aiba o lista de lucruri materiale, cativa oameni care sa ii iubeasca si eventual un loc de reculegere duminica. Sunt cei care nu innebunesc la gandul ca viata ar putea trece fara ca ei sa vada tot, sa simta tot, sa traiasca tot. Oamenii care nu cauta cu disperare sens.
Oameni simpli manati de ambitii simple, animati de vise simple. Oameni impliniti.

fericiri.

Sunt convinsa ca aici fiecare va raspunde in minte ce il face pe el fericit, ce ii face placere, ce anume il determina diminetile sa se dea jos din pat, cu ce motivatie inoata prin labirintul spinos numit existenta. Ca sa putem trai cred ca trebuie sa avem in suflet sau in minte, sa constientizam aproape zi de zi cate ceva care sa ne ajute, sa ne dea putere de a merge mai departe.
Acum in zilele noastre, mai mult ca niciodata, avem nevoie de un plus de forta, fata de anii din trecut, cand, de exemplu, nu era nevoie sa alegem scoala sau un job bine platit ca sa avem cu ce sa ne platim facturile. Acum sunt multe oportunitati sa ne facem viata mai usoara, sa fim mai comozi, avem pana si toaster si cuptor cu microunde si DVD playere, si ipoduri si ..you name it!
Recunosc ca astea ma fac fericita uneori, chiar si butonarea prin meniul unui telefon nou imi da o mare satisfactie. Dar evident, ca nu asta ma tine in viata. Ce ni se ofera acum, in viata asa zisa moderna, cu toate facilitatile ei, sunt in esenta niste supape, ca sa nu rabufnim in fata stresului provocat de sistemul in care ni se cer foarte multe. Si ni se cer nene, de cand intram la gradinita si pana murim, sau pana iesim la pensie, daca o mai prindem.
Am ajuns sa fiu extrem de fericita intr-un oras sufocat cand e liniste, si e weekend si nu aud masini pe strada, si vuiete de alarme de la ambulanta. Am inceput sa visez ca am casa pe malul lacului sau ca stau in natura langa o padure si orasul se vede undeva departe in departare.
Cine isi permite se poate plimba, se poate delecta la hoteluri scumpe, dar poate nici atunci nu pot fi cu adevart fericiti. Unii se pot bucura de copilul lor, de sot, de frati, de prieteni. Asta e fericirea lor. Cred ca omul e o persoana destul de simpla in esenta. Nu suntem atat de complicati si complexi, pe cat suntem lasati sa credem. II dai unui copil o acadea, e fericit pe moment. Unei femei, un parfum. Unui barbat ii dai libertatea si e fericit. E simplu. Atat cat functioneaza pe moment. Dupa care ne plictisim.
Stii ce cred eu, omul nu e si nici nu va fi cu adevarat multumit si nici nu cred ca va fi prea curand. Pentru ca asta e, suntem complicati si vulnerabili prin Nemultumire. Pe tine ce te face fericit? Si pentru cat timp?

Clipe...

''In viata pierdem ani, iar la moarte, cersim clipe''

Niște vorbe înțelepte care sugerează un mare adevăr: de multe ori pierdem pur și simplu vremea, fără a fi conștienți de faptul că nici o secundă nu se întoarce înapoi. Fiecare moment este un dar. Dacă nu știm să ne bucurăm de aceste momente, ele sunt pierdute. Probabil fiecare a auzit de oameni care și-au bătut joc de acest dar al timpului, iar când au ajuns pe patul morții ar fi vrut să mai aibă măcar un minut pentru a-și pune viața în rânduială și să se gândească la ce va urma.
Există o ilustrație interesantă pentru acest aspect al vieții. Puteți citi ilustrația mai jos:
Printr-un concurs oarecare ai câștigat dreptul ca o bancă să îți pună în cont în fiecare dimineață câte 86400 $. Trebuie să respecți două regului: 1. ceea ce n-ai cheltuit într-o zi nu se adaugă la ziua următoare, ci se pierde și 2. banca poate oricând să se retragă, fără nici un preaviz. Ce ai face cu acești bani? Gândește-te bine.
Banca aceasta este timpul. În fiecare dimineață primești 86400 de secunde pe care nu poți să le pui deoparte; din moment ce a trecut ziua, aceste secunde sunt definitiv pierdute. De aceea încearcă să le folosești cât mai bine, făcând cât mai frumoasă viața celor din jurul tău și viața ta. Străduiește-te ca fiecare secundă să conteze, pentru că ea va fi altfel pierdută, iar banca poate să spună în orice moment că nu mai este dispusă să continue jocul.
Pentru cei care suntem foarte grăbiți, să nu uităm să prețuim fiecare secundă

Viata este... simpla.

''Despre viata nu se poate scrie decat cu un toc inmuiat in lacrimi (Emil Cioran)''

Mare dreptate a avut Cioran. Viata , e un fel de combinatie fatala intre lacrimi si zambet, iubire si durere, mangaieri si lovituri. Am impresia ca nu suntem decat niste marionete cu suflet, lasate pe Pamant, ca sa se distreze zeii pe seama noastra... Nu degeaba se zice ca daca vrem sa-l facem pe Dumnezeu sa rada, trebuie sa-i spune planurile noastre...

Viata este simpla. Mult prea simpla. Dar noi, in incercarea de-a descoperi un sens, un sens care nu exista, care e paradoxal si absurd, o complicam. Mult. si dureros.

Si apoi, incercam sa descriem, sa transpunem sentimentele in cuvinte ciudate, si niciodata nu reusim. Ne consumam si ne disecam degeaba. Viata trebuie traita , si nu analizata... Iar moartea, este tributul platit vietii. Mai simplu de atat, nu se poate...