Copilarie

Ce gust are copilăria voastră?  Copilăria mea are gustul roşiilor. În copilărie am locuit undeva la ţară unde vara părinţii mei cultivau…tomate. Şi eu îi ajutăm să le culeagă, să le şteargă şi să le aşeze frumos în lădiţe. În fiecare zi de vară mâncăm cel puţin o roşie. Nu făceam naparat salată. Alergăm prin grădină, îmi culegeam câteva, mergeam fuguţa înapoi până la fântână, le spălam şi apoi în bucătărie le tăiam pe jumătate şi presărăm puţină sare. Şi le mâncam goale, fără pâine. Şi vă zic, roşii mai bune ca atunci nu am mai gustat niciodată.
 
A ce sună copilăria voastră? A mea sună a clopoţei. Ştiţi planta aia care creşte în zona de câmpie, are o tulpină tare şi nişte zorzoane cu petale mici verzi agăţate de ea? Şi dacă le desprinzi aşa uşor, fără să le rupi de tot, şi apoi o zdrăngăni la ureche se aude aşa, ca un clinchet?  Am căutat imagini pe google, dar nu am găsit-o. Probabil se numeşte altfel. Dar noi aşa îi spuneam: clopoţei. Şi acum când o mai găsesc crescută prin iarbă, rup una şi o fac să sune. Cred că nicio melodie nu îmi aminteşte mai mult de anii de demult ca sunetul clopotelului.