Unii dintre voi deja si-au largit narile a dispret doar citind titlul. Pentru ca simplu inseamna neaparat prost, inferior si lipsit de profunzime. Iar oamenii simplii sunt negresit oameni cu o lipsa.
Desi dimpotriva, oamenii simpli sunt cei multumiti de viata, de partenerul si de dorintele lor. Asa simple cum sunt ele.
Ei sunt oamenii care au intalnit alti oameni simpli cu care s-au casatorit si alaturi de care sunt fericiti tot restul vietii, desi iubirea dintre ei (daca a existat vreodata) a murit in liniste dupa vreo 2-3 ani, fara vreun sunet sau vreo zvarcolire, asemeni unei lebede mute.
Ei sunt oamenii fericiti sa faca un copil pe care sa il creasca simplu, fara drame sau surprize.
Oamenii simpli sunt cei fericiti sa aiba o casa, o masina (sau 2) si cateva vacante frumoase. Oamenii care isi doresc pace pe pamant, respect in trafic, un job bine platit si mai presus de toate, o existenta linistita.
Oamenii care nu au insomnii, care nu sunt rascoliti de nelinisti, oameni pe care tacerea noptii nu ii face sa isi faca bagajele si sa fuga cat mai departe.
Ei sunt cei speriati in schimb de somaj, saracie, boala si ura. Oamenii ingrijorati de ratele platite bancii, de vopseaua zgariata a masinii, de amenintarea unei crize financiare sau a unei inundatii. Oamenii infricosati de lucruri rele, de oameni prosti, de urat si mizerie.
Oamenii simpli sunt cei fericiti sa aiba o lista de lucruri materiale, cativa oameni care sa ii iubeasca si eventual un loc de reculegere duminica. Sunt cei care nu innebunesc la gandul ca viata ar putea trece fara ca ei sa vada tot, sa simta tot, sa traiasca tot. Oamenii care nu cauta cu disperare sens.
Oameni simpli manati de ambitii simple, animati de vise simple. Oameni impliniti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu